Brett Yviett


PDM: Ai impresia ca în artele vizuale s-a revenit la un stil realist?

BY: Sfârsitul artei trâmbitat de profetii post-modernisti, nu a avut loc, desigur. Nu traim sfârsitul artei, ci arta sfârsitului, o arta în care decadenta este principiul estetic suprem.

 

Adorno spunea la un moment dat ca sa scrii poezie dupa Auschwitz este barbar si ca dupa Auschwitz poezia este imposibila. Dupa Auschwitz, dupa 9/11, dupa Irak, nu numai poezia ci si arta, în general, a devenit imposibila sub forma ei traditionala. Imposibilitatea artei? Nu, ci arta imposibila, arta mutanta. Barbarismul artei? Nu, ci arta barbara, arta violenta, arta post-apocaliptica. Non-sens? Nu, ci indiferenta. Oamenii au devenit suspiciosi fata de arta pe care o banuie de nesinceritate, de aceea arta a devenit hiper-realista, o arta în care realitatea este folosita ca efect special: by the way, asta explica, cel putin partial, cred eu, succesul tinerilor regizori de film din România. Mimetism si parazitism. Arta mimeaza si paraziteaza realul. Urlete, ochi dati peste cap, sânge, sperma, lapte, realism cu matele pe masa, realism visceral, pornorealism, dizolvarea pâna la confundare a granitelor dintre arta si viata. Terorealismul artei, Halloween-izarea artei, artistul “trick or treat”, artistul terorist-iluzionist.

 

Daca în postmodernism predomina acumularile manaicale si lumile schizoide, acum tonul este îndreptat spre o curatenie obsesiv compulsiva si o ordine aseptica. Acum stilul este „in-yer-face”, ca sa folosesc expresia cu care Aleks Sierz descria teatrul londonez de la începutul mileniului trei, un stil care se vrea cât mai inaparent, cât mai transparent, un stil dietetic ca o brânza de vaci de regim. Obiectele de arta contemporane sunt ca niste bolovani, ca niste ziduri, opace, greoaie, impenetrabile, inerte, ceva fata de care nu poti avea atitudine, ceva de care te împiedici. Rien ne va plus. Contaminarea dintre etic si estetic, disparitia binelui, coruperea frumosului de catre adevar si a adevarului de catre pragmatic. Virusare, contaminare, nimic nu mai este pur, nimic nu mai este nepoluat, necontaminat, critica devine fictiune, fictiunea devine critica, arta devine meditatie, gradinarit, acupunctura si sarit cu parasuta. Dupa cum spunea William Gibson într-un interviu recent din revista Rolling Stones “nepotii nostrii vor considera foarte ciudata distinctia pe care o facem noi între digital si real sau virtual si real. În viitor, aceasta distinctie va fi imposibila.” Aparitia clonelor, a hibrizilor. Dupa punk, muzica metal, grundge, tehno, rap suntem în epoca scratch-urilor pe discurile de vinil si a zgomotelor. read more

 

Interviu in Respiro via The Temporary

One Comment

  1. his fishness says:

    it’s all about humoneyty !1!

Leave a Reply