Piramidon – Emil Banuti

 

 

“PIRAMIDON. Preparat farmaceutic sub formă de (comprimate din) pulbere cristalină albă, fără miros, solubilă în apă, folosit ca medicament împotriva febrei, a durerilor de cap, a nevralgiilor, etc.

 

Acest medicament a fost scos de pe piaţă, substanţa activă, amidopirina, fiind considerată periculoasă, iar fabricaţia sa a fost interzisă.

            În imaginaţia artistului Emil Bănuţi, Piramidonul este o „şansă”,  o breşă, un unghi de fugă. Singura posibilitate de a vorbi despre piramidonul lui Banuţi este de a descrie decoruri ale unor realităţi posibile, în care participantul la eveniment îşi poate construi propriile alternative la cotidian.

Plecând de la premiza ca ceea ce numim „realitate” este un montaj, Emil Bănuţi, folosind acelaşi material (cotidianul), produce multiple versiuni ale realităţii, deprogramează pentru a reprograma, dovedind că există şi alte posibilităţi de a te folosi de instrumentele şi tehnicile pe care le ai la dispoziţie.

Lucrările lui Bănuţi se dovedesc a aparţine realismului operativ, care structurează multe dintre practicile contemporane, definibile ca oscilare a operei de artă între funcţia sa tradiţională, de obiect de contemplare, şi inserarea sa, mai mult sau mai putin virtuală, în câmpul social. Inventând contexte relaţionale, plasticitatea evenimentului se concentreză în construcţia de interstiţii atât între cei prezenţi la eveniment, cât şi între obiectele expuse şi vizitatori, formând astfel o comuniune în care expresia centrală este schimbul.  Inserţia de intempestiv în socius-ul cotidian, în care totul tinde să fie direcţionat şi controlat pe canalele ce distribuie şi transmit informaţia, devine elementul-cheie al esteticii lui Bănuţi.

 

 

 

Leave a Reply